I A. Se dă următorul text: ..Mi-am dat seama că nu se gândea
intotdeauna la o eventuală despărţire;
asemenea gânduri, cumplite, le respingea
cu darzenie întreaga ei fiinţă. Dar bănuia
că viata aceasta, trăită împreună clipă de
clipă, miracolul acela, a două făpturi
necontenit prezente una pentru alta, nu va
putea dura. İşi dădea seama, zărindu-mă
uneori in fata raftului cu cărți, că în
curând mă va cuprinde vechea mea patimă,
şi că atunci munca mă va fura de lângă ea
ceasuri şi zile întregi. Ştia că setea mea de
creație, de scris, a fost numai adormită, că
ea nu va putea fi definitiv stinsă. Se
împăcase cu acest destin -despărţirea
noastră pentru lungi, chinuitoare intervale -
dar l-ar fi voit cât mai târziu împlinit.
Câteodată îşi spunea că e imorală cu
dragostea ei strivitoare, că un om nu poate
trăi fără să muncească